Salut! Sunt Cemah !  Salut. Sunt Radu. Acest text prost este scris de domnul barat de la începutul textului. Eu am intrat aici pentru că l-a omorât. El e un tânăr promiţător, dar în acest text nu promite nimic, că l-a scris dînd cu faţa de tastatură. Să vedem cum a făcut-o greşit.

Pentru început, vreau să mă fut pe ochii înclin în faţa cititorilor mei cârcotaşi. (Nu e frumos să insulţi gratuit oamenii, chiar dacă ar fi nişte cururi cu ochi. Trebuie să le oferi o explicaţie, un motiv pentru care îi insulţi. O faci greşit.) Să fiţi cârcotaşi la mamele voastre acasă, pe prima tv! (Nu. E o referinţă la dublul sens al cuvântului cârcotaş, ambele sensuri nefiind hazlii. O faci greşit. )

Io sunt din Focşani. Aicea Aici (am înţeles din “io” aparteneţa regională. Nu accentua ce nu trebuie accentuat) trebuia să fii pe fază daca voiai acces la alimente. Dacă o ardeai trist (cum adică o ardeai trist? e o expresie facilă cu un sens prea relaxat, încearcă ceva care exprimă clar ce gândeşti) te mişcai ca mortul pe tobogan trebuia să fii pregătit pentru propriul Haiti să sugi cucul balerinei. (decât ceva fad mai bine ceva fără sens) Nu mâncai, nu futeai. O frecai aiurea la firma Confecţia confecţionând producând (confecţia confecţionând? sinonimele e prietenul tău)îmbrăcăminte pentru Marian Oprişan. Ăştia sunt aia penali pauperi (penal e un cuvânt folosit când spargi seminţe, nu când scrii). Săracii Vrancei. Io mă simţeam bine în Focşani, ! De ce? În principal datorită cămătarilor locali.! (exclamare întrebare exclamare? faci cititorul să te simtă ca un nebun care îi urlă în ureche! De ce? Că aşa pare!)
Cămătarii sunt nişte fiinţe sensibile! Trebuie să-ti îngrijeşti şeful ilegal! Io am beneficiat de statutul de om cultivat. Âla cu diploma. Nu contează de la ce facultate erai (fomiţă?).  puteai fi de la Spiru Haret, puteai fi de la SNSPA. Important era sfatul, indicaţia acordată cămătarului tău şef:
- Domnule cămătar, nu vă supăraţi ! Sângele ăla se ia greu de pe hainele dvs ! Vă recomand să vă bateţi femeia cu pietre!

În multe situaţii am ajuns cu cămătarii mei. Cămătarii nu sunt răi. Uneori le trebuie o mângăiere caldă, un zâmbet sincer în situaţiile dificile. Cămătarii batjocoresc cetăţenii obişnuiţi pentru că sunt deprimaţi. Dacă le dai o bere şi le strângi mâna, cămătarii izbucnesc în lacrimi. Am băut cu cei mai duri infractori de la Focşani. Da, cititorule! Focşani! Ai zice că e un oraş de la Moldova, unde toată lumea împarte mămăligă. Nu e chiar aşa! Sute de mui s-au spart aiurea prin barurile din Focşani tocmai pentru că oamenii n-au ştiut să menajeze victimele: cămătarii ! Aceşti oameni nevinovaţi ai sistemului care i-a obligat să muncească. Cămătarul ca orice individ de 100 de kilograme are nevoie de dragoste. (uite, aici ţi-ai dat pula de pe ochi şi ai scris un paragraf acceptabil. Vezi că se poate?)
Continuare |