Uite primăvara! Îţi iei tricoul preferat, pantalonii tre-sferturi şi sandalele. Îţi dai masca de fier jos, bagi mâna dreaptă în buzunar şi aia stângă o ţii afară, să se se vadă inelul de logodnă sau ce-o fi şi ăla. Îi promiţi o ciorbă lui Vasile Adamescu şi îl pui să numere până la 20 iar când ajunge la zero îi ordoni să apese butonul pe care deget arătător i l-ai aşezat. Tu eşti femeia urâtă acum.

Acum că ştii ce înseamnă să fii un regret părintesc şi să fii supravieţuitorul unui incendiu într-o fabrică de hârtie făcută din lemn de brad, înconjurată de un canal umplut cu cherosen şi cu clanţe făcute din uraniu îmbogăţit aşezate la nivelul feţei cu singura metodă de deschidere fiind cea cu gura (clanţă cu gura adică), te îndrăznesc să nu fi* fii fan Henry Potter.

* Trăiam cu impresia asta