Există oameni. Există aparate de fotografiat. Unii oameni se fotografiază cu ele. Aceştia sunt unii dintre ei.

 

Specie rară, poetul cu breton combină cu desăvârşire o sensibilitate cu breton a unui spirit înalt, cu breton, cu duritatea unui Greuceanu care şi-a făcut şcoală de mercenari în pivniţă. Cu breton. Această poezie s-a nimerit la mine, accidental, de pe hardul poetului cu breton:

Iubirea si Taria!!!

Cand valuri mari de ura, tzi se ridina-n fata
Si-n barca vietzi tale lovesc neincetat,
Cand marea furtunoasa e-nvaluita-n ceata,
Si n-ai nikio speranta ca sa mai fi salvat.

Cand nu mai ai putere si cauti cu disperare,
O mana prietenoasa sa-ti vina-n ajutor,
Cand trupul tau e prada, durerilor amare,
Adu-ti atunci aminte, Tu ai Mantuitor!!!

Cand cei ce te-nconjoara traiesc in nepasare,
Si rad mereu de tine si te badjocoresc,
Cand inima ti-e plina de-amar si de-ntristare,
Cand nu mai ai pe nimeni cand toti te parasesc!!!

Caci nu peste mult timp,ne va lua la sine…
Si-n tara vesniciei vom fi al sau popor,
Acolo se termina si lacrimi si suspine,
Si toti vom fi o turma iar El va fi pastor…:*:*:*

 

Iar dacă nu faci rost de Dumnezeu la timp, îi ai fârtaţi pe cumetrii ciumăfaie, care şi-au făcut tatuaj la mâinile opuse, ca să poată să se uite cum se freacă tatuajele unul de altul, transpirate, atunci când fac dulce, dulce dragoste. Oricum, sunt băieţi de comitet, chiar te ajută când valuri de ură îţi lovesc barca vieţii neîncetat. Asta dacă nu-i prinzi fix când îşi ciocnesc bărcile chiloţilor neîncetat, terminând cu lacrimi şi suspine, în prada durerilor amare.