Anunţ matrimonial: băieţi cinstiţi, care fură doar ca să trăiască, caută investitori italieni de scurtă durată care să le cumpere nişte acţiuni la societatea deschisă timp de o noapte de una dintre cele două fete de mai jos. Una răspunde la numele de Marghioala, cealaltă nu răspunde momentan, pentru că a fost implicată într-un crack cu un jucător la bursă mai tîrlan şi nu mai aude cu urechea stîngă. Preţurile sînt rezonabile, de criză. Dacă nu aveţi 10 euro, puteţi plăti şi în produse alimentare: salam, caizer, parizer şi tobă de casă. Rugăm feliate. Vă mulţumim şi vă aşteptăm.

Grasiela de Scornicesti

Ola muchachos. Me llamo Grasiela de Scornicesti. Yo soy una chica mui sexy, una bomba fatal, una balena negra esuata in Oltenia, mui importante en mi coop gallinero. Yo soi una chica eleganta, iubero pe Jijelo din Dealo, care-a fugito cu calo in Espana la culeso de capsuno aromato. Cumparato una bucata inelo de logdono, dar nu incaputo la mine pe dedo de la mano. Ninas de la scolas din metropolas Scornicesti e una gelosa pe ma forma apesinta con agatare hombres de pueblo e sugare ellos seara en flor de amor (brusturi).
Eo stio que me sunt focoasa de peublo, bagato bosorogii in boalo care bagato dinero la mine-n burto.  Espero din tot sufleto ca de Ignato, eu nu taiato pentru mancato gente de ma pueblo.
Tambien, yo soy una bambina culta, con citire del autoro monderno del intructione del mato contraceptivo de vezico de vaco, inainte de futaro in culo con handralaii in spatele capitei.
Culta como yo, visitaro Espana, mancato lebada de Viena, cersito sub Turro Efelo, e uitato limba romana. Yo no soy tiganca imputita, yo soy una bucata shukara de futaro.
Hombres de Futezatorii ne vruto fututo la mine porque me nu lasato pe ei sa gaureasca bunatate de kaizer, eu pastrato pentru noaptea del nunto, cuando boo de logdonico venito din Espana cu un inelo cato o roato de masino pentru degetelo meu frumoso.
Kiss, kiss, coño, coño.

Iera o zî frumoasî cînd piş’cherul di Jicî  m-o dus în padurişi să-mi arati caru mari. I-oi zîs: “Da’ brie, Jiculi, ari şî ai mei car destul di mari în curti, la şe îi nevoii să mierjiem pînă acolo’şa?”. Da’ iel că nu şî nu, să mierg, că caru’ cari vruia să mi-l arati dînsul era din aşela fărî boi, ci cu mîţ! Şî uiti aşe triecurî anii şi di-atunşi mi-or mai arîtat caru’ şî Vasili, şî Bienonie, şî Niculaii, şî iechipa di oinî din sat şî aşa mai departi. Dar parcă nişi unul nu o fost ca atunşi, prima oarî, cînd Jicî m-a trîntit pi spati, mi-a dezlipit chişioarili şi mi-o vîrît-o pînă-n ficaţi, de-am ţîpuit aşa tari c-am trezît-o pi mămuca din somn, care numa’ şie se futusi cu Ghiţî păduraru trei pomişori mai la vali.

Să vadî Jicî că am termopani

Salut, sînt Geta. Din motive evidente, vizibile pe pieptul meu plat, prietenii îmi spun Romulus. Nu ştiu exact ce sex au oamenii pe care sper să-i agăţ cu această poză, dar nici nu contează prea tare, pentru că eu însămi (sau însumi?) sînt cam nesigură pe-al meu. Dar după cum probabil observaţi, am alte atuuri: perdeaua cu model floral de pizda ţigăncii, monitorul nefuncţionabil pe care cîteodată îl mai folosesc ca să sparg nuci cu dînsul şi sticla de Cola Altă-marcă-decît-Coca-Pepsi-şi-Adria (cumpărată acum două luni şi în care acum ţin apă de la ghivetă) care demonstrează că sînt de familie bună, înstărită. Ca să nu mai vorbesc de posterul de lîngă dulap, care înfăţişează un cîntăreţ extraterestru. Chiar, voi ştiaţi că, în America, sînt mulţi extratereştri care arată fix ca noi, cărbuneştenenii, doar că sînt negri?!

Ciao paizanilor, sunt Racleta din Padova-Stronzza-Mizzeria şi acesta este corpul meu de doamnă.  Sunt o bombă sexi pe picioare dar pentru tine pot să fiu animală şi stând jos sau în genunchi. Chiar nu mă deranjează să pui şaua pe mine dacă mai curvasaresc sau n-am gătit ravioli. O merit.

Fii Marian Dragulescul din viaţa mea. Bate-mă şi apucă-mă de calul cu mânere! Pe bune. Nu mă supăr!

Uite! Nici acum nu mi-au trecut vânataia de pe ţâţă dar nu mă plâng, mi se pare nostim şi incitant când bărbaţii cred că mă tatuez special pentru ei. Ca să nu mai zic când cred că mă spăl pentru ei.

Hai bate-mă! Te rog!

Bună ziua, sînt Făniţa

Şi fac poze cu sobiţa.

La noi maximum de fiţa

E sexul lîngă căpiţa,

Să te vadă veveriţa

Cum bagi lemne în sobiţa.

Dar dacă îmi dai o piţa

Îţi arăt şi aluniţa

Colo-n spatele la viţa

Un’ se face tata criţa.

Înc-o poză cu sobiţa…

Bună ziua, sînt Făniţa.

Helou, beibi, sînt Betty de pe Moşilor. Ziua lucrez ca PR la o firmă de vibratoare cu sediul în Beijing, specializată pe produse sub 15 centimetri. Lumea nu cunoaşte marele secret din spatele vibratoarelor mai mici de 15 cm (mă rog, cît de mare poate să fie ceva în spatele unor chestii atît de mici). Ideea este că ca femeie nu are rost să-ţi provoci orgazm cu măciucile alea de neam prost de peste 20, pentru ca dup-aia să speri c-ai simţi ceva cu amărîtul de bărbac-tu. În fine, şi asta fac eu ziua: trimit mailuri în care promovez vibratoarele sub 15 cm. Noaptea, ca orice piaristă, mă prostituez. Nu mai sînt Betty de pe Moşilor, ci Cindy Nesătula de pe Victoriei sau, dacă nu merge treaba, de pe Ştefan Furtună.

Scumpii mei, numele meu este Costela. La vîrsta mea, multe fete au înclinaţii ciudate, cum ar preacurvia, furtul din buzunare sau nemîncatul. Ionuţ şi Angelo, cu care stau în bancă la complementară, sînt ceva mai empirici şi utilizează conceptul de fomism, însă mie mi se pare prea radical. În fine, bănuiesc că aceste forme de decădere au izvorît din neajunsuri sociale de care eu am fost ocrotită atît din punct de vedere fizic, cît şi din punct de vedere psihic. Mai nou, mă frămîntă încă din adolescenţă, de cînd mi-a pus Ionuţ mîna la ciuf pentru întîia oară, o întrebare de ordin merceologic, dacă vreţi: Cum o femeie, care e atît de mare, pătrunde prin ochi, care sînt atît de mici?

Să fie vorba despre o infecţie fantastică, explicată printr-o consumpţie melancolică a subiectului, exceptînd ochii care nu slăbesc? Dar mă întreb: de ce ochii? Pesemne că simţul comun a fost animat de spiritul sensibil pe traseul anatomic ochi-nerv optic. Ştim prea bine că o imagine obsesivă, odată ce-a invadat ventricolele creierului, derutează ceea ce noi numim virtus estimativa, raţiunea, ca să mă înţeleagă şi boarfele.

Deci, măi, ciochistelor care vă ştiţi şi nu trebuie să vă dau numele, să vă intre bine în cap: dacă ochii nu se înhamă la slăbirea generală a corpului omenesc este numai pentru că spiritul utilizează acele deschideri corporale ca să încerce să contacteze din nou obiectul care a fost convertit în fantasmă obsedantă: femeia. Să-mi coclească medalioanele dacă vă mint!

She wants to break free

Bună ziua, stimată audienţă. Sînt vaginul Luminiţei aici de faţă şi hobby-ul meu este karaoke-ul. Majoritatea cîntecelor pe care le interpretez eu se bazează pe jale, deoarece Luminiţa mă îmbracă mereu în lenjerie intimă roşie, ceea ce mă deprimă. Mai ales că are unele perechi preferate, pe care nu le mai dă jos cu zilele. Acum, că mi s-a oferit ocazia, aş vrea să interpretez un cîntec compus pentru mine de penisul lui Virgil, băiatul pe care îl vedeţi în spate. Se numeşte „Lady in Red Panties”. Penisul lui Virgil mi-a dedicat acest cîntec într-o seară tristă de noiembrie, în care România lua bătaie la fotbal iar Luminiţa era pe stop. Dar el e timid şi nu-i place să se afişeze, aşa că o să vi-l cînt eu. Vă rog să scuzaţi eventualele sîsîieli, sînt de la aerul acumulat înăuntru. Două, trei, şi: „I’ve never seen you bleeding ssso lovely as you do tonight / I’ve never ssseen your crouch ssso tight / I’ve never seen ssso many dicks asssk you if you wanted to fuck / They were looking for a little a romance, give them just a glance / I have never ssseen that Libresssse you’re wearing / Or the highlightsss in your hole that catch my only eye / I have been blind… / Pussssy in reeeed / Is bleeding abundantly / From cheek to cheek / There’s nobody there / But I’d like to be / Jussst you and me!”. Mulţumesc, sper să ne mai auzim!

Ţărănci voioase, de Nicolae Grigorescu

Ola, mînca-ne-aţi pizda! Sîntem trei ft nebune din Alexandria kre pasiunile noastre sunt hobiurile şi ne place să… Hopaaa! Numai un pic, că vine refrenu’… Douăăă, treeei, şi: De ce ne minţi, de ce ne minţi / Noi ştim că ai plombe la dinţi / Alocaţiiia meaaa / E în măseaua taaa. Asta se face special pentru Mariusică Impresarul kre ne-a amăgit că ne face cîntăreţe d manele dak îi dăm alocaţiile pe 3 luni şi dup-aia ne-a păkălit şi şi-a făcut dinţii cu iele. I-auzi strofa al doilea: Nu mai ejti cum ai fost / Nu te mai recunosc / Văd că ai tăi părinţi / Şi-au pus şi ei trei dinţi… Să vă fie învăţătură d minte, ftlor! Să nu mai ascultaţi kre mai de kre de Mariusică, k nu vă combină la nici o casă de discuri, e vrăjeală. Şi atenţie mare, că mai are şase carii şi-un canin ciobit! Nu-i daţi bani, că ăsta iar fuge la dentist! Haideţi că v-am lăsat, că s-a schimbat melodia. I-auzi, fără număr din Spania, se face xerox: “Sună telefoaneleee / Ca dracii / Şi îmi vin tampoaneleee / Cu sacii…“

Fara perdea, mai v-am zis o data

Bună, băieţi! Sînt Flo. Pînă în 2008 eram cea mai proastă din clasă. Dacă nu mă-nşel, eram şi urîtă. De la bairamul de anu’ trecut, care l-am dat cînd mi-am tras cablu, colegii nu mă mai strigă Florica. Sîntem cool cu toţii acuma. Mi-a fost foarte greu şi cu ţoalele. Nu mai spun că aveam poze numai de la grătar cu ţăranul de tata. Mi-era ruşine să-mi fac cont pe hi5, că n-aveam nici sutien şi nici măcar nu începusem să strîng bani pentru ochelari.

 Eu nu sînt snoabă ca toate proastele care se duc în club. Îmi place la nebunie să merg la bairame cu prietenii. În fiecare sîmbătă seara ne adunăm în sufragerie la cine rămîne singur acasă si dăm bairam. Johnny ne face poze. Asta e de la uşa la dormitorul lui Micky. Înainte să borască, Deep şi Nick m-au pus să stau de şase cînd furau murături de pe balcon. Am şi cu perdeaua din bucătărie dar se vedea naşpa că o pătase Rick cu vin de ţară. La cadă nu am mai făcut, că s-a îmbătat Bruno şi s-a căcat în punga de Persil. Da să nu mă spuneţi că v-am zis.

Salut băieţi. Numele meu este Efgheiniu şi sunt un dizainăr tomnatic de 22 de primăveri. Prietenii îmi spuneau că nu am să reuşesc niciodată în industria modei, pentru că nu am clavicule destul de expresive. Cred că le-am demonstrat o dată pentru totdeauna cine este “căcatul” la noi în oraş.

Cealaltă pasiune a mea pe lângă dizaining este ura rasială. Când nu sunt pe podiumurile din Londra sau Milano îmi place să mă îmbrac tot în alb, să ard cruci şi să îi prigonesc pe tătarul, ţiganul şi evreul care şi-au făcut sălaş la noi în oraş. Chiar nu îi plac de loc. Mai sus puteţi admira o poză de la ultima noastră întâlnire de Kuc-Lux-Klan. Aştept o părere. Vă sărut.

Bună, futezători. Mă cheamă Afrocordita şi, dacă mă priviţi de la spate, par doar urîtă. Din faţă, însă, ce vezi e ce primeşti. Părinţii mei nu sînt oameni. Sînt rezultatul unirii nefireşti dintre un grifon şi un măgar. M-aţi văzut, poate, în Cloverfield. La Maglavit, satul meu natal, este şi o vorbă: nu există Afrocordita, ci doar băutură prea puţină. Ştiu că poate mă veţi judeca aspru pentru că stau cu faţa la cameră, dar trebuie să mă înţelegeţi. Nu puteam sub nici o formă să stau cu faţa la oglindă. Deja am schimbat trei săptămîna asta.

Bună! Mă cheamă Ricarda şi am un fetiş bizar!

Nu ştiu alte fete cum sunt, dar pe mine uneori mă apucă o mâncărime cruntă între picioare şi simt nevoia să bag ceva mare şi solid acolo. Nimic nu este mai potrivit pentru această îndeletnicire decât un perete sănătos. Zgomotul pe care-l face părul scurt când se freacă de calciul de pe perete, scuturând varul lavabil mă excită extrem. Uneori, când mă simt perversă pun şi un leopard de pluş mic pe televizor să se uite la mine şi îmi imaginez cum se masturbează şocat, bulbucând ochii spre fofoloanca mea.

Problema e că de la zeamă s-a făcut infiltraţie în perete şi domnul zugrav mi-a spus că dacă mai continui o să fac igrasie. Aşa că doresc să întâlnesc un domn sau gen cu un apartament sau gen. Nu contează. Pereţi să aibă. Dacă are şi un costum de leopard e un bonus.

Hobgoblinii trăiesc pentru război şi conflict, omorând şi subjugând creaturi mai slabe decât ei. Mai agresivi şi mai bine organizaţi decât “verişorii” lor goblinii şi bugbearii, ei văd toate celelalte creaturi ca fiinţe inferioare. Urăsc în special elfii. Hobgoblinii se mândresc foarte mult cu proprietatea lor şi îşi fac singuri armură şi arme. Comparativ cu rudele lor mai brutale, poartă haine şi armură decente şi îşi îngrijesc bine armele. Hobgoblinii preferă culori puternice, în special roşu şi negru. Un trib de hobgoblini îşi protejează cu devotament reputaţia şi statutul militar. Întâlnirile dintre grupuri din triburi diferite adeseori se termină violent. Cu toate acestea, o cauză comună poate face triburile de hobgoblini să lucreze împreună, pentru gloria unui război mare condus de un lider puternic.

Un luptător hobgoblin are +7 la iniţiativă, +5 la percepţie, vede pe lumină difuză, e de nivelul 8 , clasa humanoid de mărime medie şi origine naturală şi conferă celui care-l omoară 88 de puncte de experienţă.

Are Clasa de Armură 22 şi primeşte un bonus +2 la aceasta dacă are minim un aliat hobgoblin adiacent. Statisticile lui sunt Forţă 19(+7), Dexteritate 14(+5), Constituţie 15(+5), Înţelepciune 14(+5), Inteligenţă 11 (+3). Charismă n-au.

(tradus direct din Monster Manual I, 4th Edition)