Donezi sînge de foame? Căcat. O găleată de sînge nu-ţi ajunge nici măcar pentru o duminică la mall, un grătar bazat şi-o curvă cu două picioare. Ce-ar fi să te  bagi cobai la medicamente? E un job despre care ne vorbeşte România Liberă de astăzi: “Românul, cobaiul preferat”. Sună frumos.  Mihai a lucrat cobai.

“In sine pastilele erau inofensive, erau niste diuretice. Probam o parte din noi un medicament romanesc, o parte unul francez. Partea nasoala era ca testau efectul medicamentului prin recoltari regulate de sange: prima oara la ora 7.00, apoi din ora in ora pana la 12.00, iar mai tarziu din doua in doua ore, pana la 19.00. Dupa care, peste 12 ore, 24 si 48 de ore, alte ture de analize. Asa ca erai obligat sa ramai o zi intreaga acolo, unde dadeai sange printr-o braunula, toata ziua, apoi scoteai braunula, mergeai acasa, te trezeai de dimineata, te intepau inca o data. Ziua urmatoare eram liber si apoi o luam de la capat”, continua tanarul. Mihai spune zambind ca ajunsese sa se imprieteneasca cu ceilalti voluntari, toti studenti romani si basarabeni, si se numeau intre ei “frati de sange”.

Încercaţi să vă imaginaţi cum cocleşte pe canapea Mihai.

-Dana, eşti minunată !

-Şi tu, Mihai.

-Dana, beau bidonul ăsta de sînge de iepure de la tata, mai stăm un sfert de oră şi-mi faci o felaţie. Promiţi?

- Jur că încerc, Mihae.

- La anul pe vremea asta o să mă mute la alt departament. Am deja 8 luni la diuretice şi, dacă mă avansează la supozitoare, o să am mai mult timp liber. Singura fază nasoală e că n-ai să-mi mai poţi băga degetu-n cur prin ambele părţi. Dar o să mi se scoale în fiecare săptămînă, ai să vezi.

-Mihae, aşa ai zi şi cînd te-ai dus la team building şi ai venit cu urechea aia păroasă pe gît?

-Exagerezi. Atunci i-am rugat să-mi facă trei injecţii că să-ţi poţi lua tu cizme. Lui Cătălin, care era şi mai în căcat cu banii, i-au făcut cinci şi i-au apărut două urechi, nu una. Şi la el puţeau a pişat din trei în trei ore. Lui nu i-a făcut nimeni atîta panaramă acasă. Ce naiba?

-Dar nu e vorba de asta, Mihae. Uite cît stăm să ţi se scoale. Şi sîntem de-abia în paişpe. Poate îţi stimulez cornul de la genunchi. Ţi-l sug pe ăla, nu vrei? Ba nu.  Încep să te mîngîi pe cocoaşă, să ştii.

-Nu, stai că acolo mi-au pus o sondă. Mai bine dă-mi pe la coaie cu andreaua.

-Aşa? Simţi ceva?

-Nu la alea, pentru Dumnezeu. Eşti nebună? Dă-mi la alea de pe piept.

Acesta poate fi sau , Doamne-ajută, deja este cobaiul român. Dacă nu vă place, aduceţi-i îmbunătăţiri.