Drumul Taberei, la fel de civilizat ca acum, numai ca alb-negru

Oamenii din Drumul Taberei trebuie salvaţi. Îi auziţi peste tot bombănind despre cît de cool e cartierul lor, ce multă verdeaţă are, ce liniştit e şi bla-bla-uri din astea. Şi mereu noi, restul, îi privim cu milă, le dăm dreptate şi îi batem pe umăr. Toţi ştim că ei au de fapt o existenţă mizerabilă. Că nu au viaţă, pentru că îşi petrec un sfert din ea în trafic. Că îşi urăsc cartierul mai mult decît duşmanii, soacrele şi pe Dinamo la un loc. Cînd pronunţi “metrou” în preajma lor simt nevoia să trăncănească iar despre cît de mişto e Drumul Taberei, deşi nimeni nu li se adresase. Am o bănuială că jumătate din drumtăbăreni suferă de cel puţin o boală psihică gravă cauzată în principal de absenţa metroului şi de traficul infernal. Pentru ei, lansez campania umanitară “Faceţi o staţie în Drumul Taberei” (Make a station in Camping Road). Scopul este să-i aducem pe drumtăbăreni în centru dimineaţa şi înapoi acasă seara fără ca asta să le ocupe 4 ore din zi, ca de obicei. Staţia se va numi “Supereroilor” şi va consta într-o platformă pătrată de lemn înaltă de 30 de centimetri şi cu latura de trei metri. Iată ce trebuie să facă Primăria Bucureşti, conform proiectului meu:

În primul rînd, trebuie să cumpere cîţiva supereroi. Aparent, în Bucureşti e mai uşor să găseşti supereroi decît să faci un tunel pe sub pămînt şi să pui şine prin el. Dar cumpărăturile trebuie făcute cu cap, nu cum s-au făcut cele pentru autobuzele alea Mercedes. Ar fi de căcat să dai o grămadă de bani pe-un supererou şi pe urmă să-ţi dai seama că n-are aer condiţionat, că nu e confortabil sau că se strică imediat. Iată, deci lista cu supereroii şi tarifele care se vor percepe la fiecare, pentru amortizarea investiţiei:

Evident, primul care îţi trebuie e Superman. E bine făcut şi zboară repede. Ce-i drept, poate să care în spate doar trei – patru oameni sau doi pensionari cu plase de Billa, dar se mişcă atît de iute încît, la o adică, dacă din cauza lui ai întîrziat la serviciu, poate să dea zece ture de Pămînt în sens invers celui de rotaţie şi te dă înapoi douăj’ de minute. Preţul unei călătorii: 20 de lei, cu reducere 50% pentru pensionari, dar fără ca RATB-ul să fie răspunzător dacă fac infarct.

Spiderman. E mai eficient decît Superman, pentru că poate să facă o sacoşă din pînză de păianjen şi să îndese cîteva zeci de drumtăbăreni în ea. Şi Spiderman poate să meargă pe deasupra maşinilor care stau în trafic, dar bălăngănindu-se de pe un bloc pe altul. Ceea ce îi scade multe puncte la confort. De asemenea, în zona Kogălniceanu-Cişmigiu există pericolul să se încurce în sutele de cabluri care stau atîrnate la cîţiva metri de trotuar şi să scape pasagerii. Tarif pentru o călătorie, deci: 10 lei.

Flash. Flash ar fi, probabil, cel mai rapid, dar are un mare defect: în afară de faptul că e rapid, are puterile unui om obişnuit. Deci nu poate să care decît un om şi ăla de maxim 60 de kilograme. Îl ia în cîrcă sau în braţe şi-o taie cu el pe trotuar, iar în două minute e în centru. Flash va fi, deci, destinat exclusiv transportului copiilor şi-al pizdelor anorexice. Preţul unei călătorii: 5 lei.

Hulk. Deşi mult mai lent, Hulk e mai puternic decît Flash, deci poate să care vreo 5-6 oameni sau chiar să ridice troleul 69 şi să-i care pe pasageri pe deasupra maşinilor, cu troleu cu tot. Problema la Hulk este că e violent şi uneori va simţi nevoia să distrugă chestii ca să treacă mai uşor prin/pe lîngă/peste ele. Preţul călătoriei: 0 lei, dar călătorii vor trebui să plătească la sosire stricăciunile făcute de Hulk pînă la Universitate.

Batman. Batman e cel mai prost din punctul de vedere al eficienţei transportului, pentru că are maşină. Va sta cu Batmobilul în spatele autobuzelor ca toată lumea. În schimb, Batman e misterios şi are o voce mişto şi tenebroasă. Unora li se va părea interesant să stea de vorbă cu el, în drum spre Unirii. Batman va fi, deci, un taximetrist musculos şi mascat care trăncăneşte întruna pînă la destinaţie. Mă rog, încă unul. Preţul: tariful normal de taxi, dar adaugi ceva la bacşiş dacă ţi-a plăcut conversaţia.

Cînd să închei, mi-a şoptit Mefistocle un nou super-erou de care nu auzisem: profesorul Xavier, care este într-un scaun cu rotile şi citeşte gînduri. Faptul că citeşte gînduri nu te ajută, desigur, cu nimic, fiind cel mult la fel de util cu abilitatea de a citi hărţi. În schimb, poţi profita de faptul că e handicapat şi să-l pui să pretindă că are o criză sau ceva, apoi să chemi salvarea şi să-l însoţeşti pînă la Colţea. Preţul: o bere pentru şoferul de pe Salvare.