Este 24 decembrie 2011 şi a trecut fix o zi de când cuplul Oana Turcu – Cristi Brancu a tras o cearta de pomină care fusese cât pe ce să ajungă publică. Astăzi, Oana, abia sosită acasă după niște cumpărături de ultim moment, este întâmpinată de un Cristi Brancu dotat cu şorţ, ce aranja masa. Așteptau musafiri, pe nașii lor de cununie, cu care își petreceau în fiecare an seara de Crăciun.

Brancu, zâmbeşte şi încearcă să pari fericit că-ţi fut direcţia deseară acasă

Brancu, zâmbeşte şi încearcă să pari fericit, că-ţi fut direcţia deseară acasă!

- Bine ai venit acasă, Oana! Te-am așteptat toată după-amiaza să-mi desfaci borcanul de pastă de tomate că e înțepenit, nu știu cu ce mama naibii le strâng ăştia. Auleu, am injurat si abia m-am spovedit.
Oana Turcu luă borcanul și fără prea mare efort, desfăcu capacul.
- Mulțumesc, scumpo.
- Cu plăcere, spuse ea laconic.
Încă mai era supărată, dar încerca să se forţeze să treacă peste având în vedere ca urmau să aibă musafiri.
- Să știi că ar trebui să faci pastă de tomate în casă de acum, continuă ea, asta din comerț nu e sănătoasă că e plină de E-uri. Să mai știi că din cele mai vechi timpuri, poporul român făcea pasta de tomate, în gospodărie, nu exista supermarket și asta îți spun nu doar în calitatea mea de doctor în Știința și Tehnica Produselor de Erboristerie, Dietetice și Cosmetice ci și în cea de doctor în istorie la Craiova.
- Ai dreptate fată, tu știi mai multe, mă scuzi, am să încerc pe viitor, nu are ce să fie greu.
- Cum de nu e gata aranjată masa până acum?
- Au dat astăzi două episoade din telenovelă, că e Crăciunul, plus că m-am mai uitat în reluare la cel de ieri, dar nu e problemă, totul e aproape gata. Ai să vezi că o să fie perfect. Am visat azi noapte iarnă. Știi că este semn de succes, bani, fericire și uniune de lungă durată, plus că în horoscop zicea că opoziția Lunii cu Pluton predispune la înțelegere și armonie, așadar etapa următoare va fi una de bun augur care va șterge complet stările emoționale negative din trecut și vom primi în schimb numai motive de bucurie, zise el.
- Cristi, ştii că nu cred în rahaturile astea… ce face copilul?
La ușa de la intrare se auzi soneria. Brancu şopti:
- E cu bona la plimbare… şşşşt, nu face zgomot, cred că sunt colindătorii. Naşul sună la telefon când ajunge, continuă el în şoaptă.
- Cum adică să nu fac zgomot, zgârcitule, ce dacă sunt colindători la ușă? izbucni ea, deschizând larg ușa de la intrare.
La ușă, doi țigănei jerpeliți.
- Primiți cu colindatul?
- Urăsc colindele. Și oamenii prost îmbrăcați. Şi corect se zice „cu colindul”. Cât vă dă lumea de obicei la o cântare?
- Cinci lei de fiecare, tanti, răspunse unul din copii.
- Eu vă propun altceva. Vă dau 50 la amândoi dacă nu îmi cântați nimic, iar dacă vă simțiți oarecum să luați bani degeaba, vă dau tot atât, dar să cântați ceva death-metal. Deși pariez că o să se audă că dracu growl-ul cu vocile voastre pițigăiate de copii, căzu ea pe gânduri… Poate știți ceva de la Nightwish? dar nu de pe ultimele albumele că aia nu e muzică.
- Nu, dar dacă doriți, am putea să nu vă cântăm nimic, de mai multe ori… zâmbi cel mai mic dintre colindători.
- Nu fi țigan că te cârpesc, spuse ea întinzându-le 50 de lei și închizând ușa.
Nu apucă să facă doi pași, că soneria se făcu auzită din nou.

Pagini: 1 2