Ducu Bertzi a fost un fel de Laurenţiu Cazan al vremii sale. A scos multe melodii rock/folk pe care le cantau tinerii cu pasiune de munte in jurul focului de tabara sperand ca o sa prinda si ei putina paroasa in cort dar hruba de montagniarda e cam nasoala, fiind nespălata.

În orice caz, câţiva admiratori ai săi au fost şocaţi să afle că acest cântăreţ cu spirit liber ar fi colaborat cu Securitatea, scriind note informative şi punând la dispoziţie o casă conspirativă.

Dar ipoteza mea este că autorul a facut apropouri privind activitatea de polţiie politică de mult timp în muzică.

Să luam melodia “M-am îndrăgostit numai de ea“.

Eu care veneam acasă c-un surâs formal,
Monoton spunând acelaşi monolog banal
A plecat, mi-a zis sunt liber, dar n-a fost aşa!

Rahat, după ’89 vechea reţea s-a spulberat. Bertzi fost liberat, trimis în lume să-şi crească părul şi să cânte dar nu a scăpat de toate sforile Securităţii. Aşa e în lumea spionajului politic, odată intrat nu mai ieşi decat cu picioarele înainte.

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Vă zic, toată povestea sa a fost tot timpul în aceste rânduri:

Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă doar
Să-i vorbesc şi să m-apropii era in zadar

Vedeţi? E clar că omul facea filaje!

Mă privea acum ca pe-un străin.

Şi a fost supus controlului de la contraspionaj. Da, chiar şi un maestru spion dedicat patriei a fost suspectat la rândul său de Securitate. E firesc, putea să lucreze pentru evrei, putea să fie prieten cu Pacepa!

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din drum.

În aceste versuri este în primul rând vorba despre casa sa conspirativa/de petreceri cu nume de cod “Victoria“. Acum oricine poate aprecia că e mişto să ai un bârlog unde să te rupi cu prietenii KGB-işti, dar să îţi numeşti crackhouse-ul dupa un salam e cam neamuzant.

Pe vremuri i se spunea Berti, fiindcă Bertzi suna fascist.

 

În al doilea rând vedem reverenţa sa ridicată la rang de religios pentru fosta Securitate. Numai un om total dedicat cauzei ar putea regreta revoluţia.

Şi alte melodii ating viaţa sa de agent secret:

Cânt fără să-mi pese că-i cineva să m-asculte
Îmi place doar toamna când umblu prin frunzele multe

Fii sigur că cineva te ascultă mereu în Victoria, Ducule! Dar a fost bună tactica asta cu plimbatul prin padure pentru a face debriefing, nu sunt nici microfoane statice nici dispozitive de captare de la distanţă a sunetelor!

Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntîmplă
Că ochii mei sînt cînd senini cind verzi

Adica mai corect ar fi sa spui ca ochii tai sunt cam albastri, amirigiht?

Însa cea mai interesanta referinta este în titlul melodiei “Focul vânăt e gonit de vânt“.

Pai ce este focul vânăt dacă nu chiar flacăra violetă?!? Şi vântul este schimbarea spre democraţie şi protestele aniilor ’90 care era să stingă flacăra FSN-ului.

Acum ştiţi tot.